Articole similare
Despre oameni care fac, nu doar promit
Astăzi vă scriu despre omul Florin Mitroi, pentru că astăzi este și despre el.
Pentru a înțelege mai bine esența ambiției în leadership, voi face o paralelă între doi lideri: unul local, Florin Mitroi, și unul global, Donald Trump.
Nu fac această comparație întâmplător (sau „random”, cum ar spune un bun prieten de-al meu), ci pentru că trăim un moment în care atât România, cât și scena globală sunt în fierbere. Decizia României de a permite utilizarea aeroportului din Constanța de către americani aduce în prim-plan această zonă și, implicit, rolul lui Florin Mitroi ca Președinte al Consiliului Județean.
În acest context, analogia între doi lideri aflați în poziții de conducere, la scări diferite, devine nu doar interesantă, ci și justificată.
Sunt două feluri de oameni care ajung sus.
Unii urcă repede, spectaculos, în lumina reflectoarelor, susținuți de contexte favorabile, de resurse și oportunități pe care nu mulți le au, de planuri făcute pentru ei încă dinainte să se nască.
Alții urcă încet. Plecând de pe ulița unui sat aproape uitat de lume. Fără zgomot. Fără scurtături. Dar sigur.
Iar când ajung acolo unde poate nici ei nu îndrăzneau să viseze la început… rămân. Nu pentru că se agață cu dinții de loc, ci pentru că oamenii nu vor să-i mai lase să plece.
Florin Mitroi face parte din a doua categorie.
Nu este genul de lider despre care vezi zilnic scandaluri la televizor.
Nu este omul care caută scena sau confortul unui birou.
Este, mai degrabă, omul pe care îl vezi în rezultate. Îl găsești pe teren. În mijlocul oamenilor.
Este omul care crede. În muncă. În oameni. În Dumnezeu.
Și uneori este omul care are lacrimi în ochi. Nu din slăbiciune, ci din iubire față de oameni. Pentru că, până la urmă, asta e poate cea mai mare calitate a unui lider: să-i pese!!!
Îl găsești în lucruri simple, dar esențiale:
Într-un drum asfaltat unde înainte era doar praf și frustrare.
Într-o școală unde înainte erau doar dorința și promisiunea.
Într-o comunitate care, încet-încet, a început să arate a „acasă”, nu a „las’ că merge și așa”.
Și poate tocmai asta îl face special: nu a construit imagine. A construit lucruri.
Dacă te uiți la parcursul lui, nu vezi scurtături. Nu vezi trambuline.
Vezi începuturi simple.
Vezi muncă.
Vezi ani. Mulți ani de muncă.
Este genul acela de drum care nu impresionează la început, dar care, în timp, devine imposibil de ignorat.
Nu a venit cu promisiuni mari.
A venit cu o idee simplă: „Ceea ce spun, fac.”
Și poate cel mai important… chiar a făcut.
A avut momente în care a vrut să renunțe?
Cu siguranță.
Dar cine nu a avut? Eu, tu, fiecare dintre noi.
Asta ne face oameni.
Diferența este că unii se opresc acolo.
Alții merg mai departe.
Și acum, dacă ridicăm puțin privirea la o scară mai mare, vedem un alt tip de ambiție.
Donald Trump este imaginea ambiției care explodează, uneori, pentru unii, fascinant, pentru alții, controversat, atât la figurat, cât și la propriu.
La el, totul este mare, vizibil, zgomotos:
clădiri înalte
decizii globale
impact imediat.
Este genul de om care te face să spui: „Uite până unde poate ajunge cineva.”
Și da, este impresionant. Fără îndoială. Dar există și o întrebare mai liniștită:
Nu cât de sus ajungi… ci cât și ce lași în urmă.
Aici începe diferența.
Trump construiește un nume cunoscut în toată lumea.
Mitroi construiește o familie și un loc în care toți oamenii să trăiască mai bine.
Trump a avut pârghii mari și le-a dus la maximum.
Mitroi a avut, la început, foarte puțin… dar a făcut enorm din acel puțin. Mai mult decât ar fi reușit, probabil, 99,99% dintre oameni în locul lui.
Unul a crescut într-o familie bogată, în lumina reflectoarelor.
Celălalt a crescut, simplu (cum spune de altfel și el: Am fost sărac. Am venit cu câteva haine), cu răbdare să ajungă bogat prin muncă, dar a rămas cu bucuria de a fi tot timpul printre oamenii simpli.
Și poate cel mai important lucru:
Florin Mitroi nu este doar un lider pe care îl cunoști. Este un lider pe care îl simți.
În lucrurile care funcționează.
În cuvintele care nu rămân doar vorbe.
În încrederea aceea rară că „dacă spune, face”.
Nu și-a pus ambiția doar să creeze ceva spectaculos.
A făcut ceva mult mai valoros: a creat stabilitate.
Într-o lume în care suntem obișnuiți să admirăm zgomotul, scurtăturile și succesul rapid, oameni ca el ne reamintesc ceva simplu:
Că seriozitatea nu este plictisitoare; este rară.
Că munca făcută bine nu are nevoie de reclamă.
Că respectul și consecvența construiesc mai mult decât orice discurs.
Căci, trezindu-te în fiecare dimineață înainte de ora 5.00 pentru a fi primul la locul de muncă, te face demn de a fi un lider de urmat!
Și poate de aceea comparația cu Trump nu este despre cine e mai mare; este despre două feluri de a fi mare.
Unul cucerește lumea.
Celălalt construiește, pas cu pas, o comunitate.
Unul impresionează.
Celălalt inspiră și emoționează.
Iar astăzi, fără formalități și fără cuvinte complicate, merită spus simplu:
La mulți ani, Florin Mitroi!
Pentru inspirația și exemplul de urmat
Pentru tot ce ai construit.
Pentru felul în care ai făcut-o.
Și pentru că ne arăți natural și fără demagogie că cel mai bun leadership nu doar că se aude, ci se vede, zi de zi.
Eugen Cozmin Bălașa
