Articole similare
SFINȚII 40 DE MUCENICI
Cuprins:
Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia au fost un grup de soldați creștini din Legiunea XII Fulminata a armatei romane, care au fost martirizați în anul 320 d.Hr. în Sevastia, o regiune a Armeniei Romane (azi Sivas, Turcia). Ei sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă și de Biserica Catolică pe 9 martie.
Cine au fost acești 40 de mucenici înainte de martiriu?
Aceștia au fost soldați romani de credință creștină care făceau parte din Legiunea XII Fulminata (cunoscută și sub numele de „Legiunea Fulgerătoare”), o unitate de elită a armatei romane. Această legiune era bine cunoscută pentru vitejia și disciplina sa și fusese implicată în numeroase campanii militare ale Imperiului Roman.
În perioada în care au trăit mucenicii, împăratul Licinius (308-324 d.Hr.) guverna partea de răsărit a Imperiului Roman și era un persecutor al creștinilor. Deși Constantin cel Mare emisese Edictul de la Milano (313 d.Hr.), care garanta libertatea religioasă, Licinius nu respecta acest edict și continua să persecute creștinii.
Ce li s-a întâmplat celor 40 de mucenici?
Într-o zi, guvernatorul Armeniei, Agricola, a dat ordin ca toți soldații să aducă jertfe zeilor romani. Cei 40 de soldați, fiind creștini devotați, au refuzat să se închine idolilor.
Agricola a încercat să-i convingă prin promisiuni și amenințări, dar soldații au rămas neclintiți în credința lor. Ca pedeapsă, au fost închiși în temniță, unde au fost bătuți și torturați, dar nu au cedat.
În cele din urmă, au fost condamnați la o moarte cumplită: să fie lăsați goi într-un lac înghețat în mijlocul iernii, pentru a îngheța de frig. Pentru a-i face să renunțe la credința lor, păgânii au aprins un foc și au pus băi calde aproape de mal, în speranța că unii dintre ei vor ceda și vor ieși din lac pentru a se salva.
Minunea și martiriul lor
În timpul nopții, unul dintre soldați a cedat și a ieșit din apă, dar imediat a murit din cauza șocului termic. Ceilalți 39 au rămas tari în credință, rugându-se lui Dumnezeu să le dea putere. Atunci, o lumină divină a strălucit asupra lor, și un înger le-a așezat cununi de aur pe capete, semn că erau primiți ca martiri în Împărăția lui Dumnezeu.
Unul dintre soldații care păzeau execuția, văzând această minune, s-a convertit pe loc la creștinism și s-a alăturat mucenicilor în apă, dorind să împărtășească același sfârșit glorios. Astfel, numărul celor martirizați a rămas 40.
Dimineața, guvernatorul a ordonat ca trupurile lor să fie arse, iar rămășițele aruncate în râu. Totuși, creștinii din zonă au reușit să adune osemintele mucenicilor și le-au păstrat ca sfinte moaște.
Moștenirea și sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici
Acești sfinți sunt cinstiți în întreaga creștinătate, iar sărbătoarea lor pe 9 martie este una importantă în calendarul ortodox.
Guvernatorul Agricola este cel care i-a condamnat pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia.
Explicație istorică:
Licinius era împăratul roman al părții de Răsărit a Imperiului Roman în acea vreme (320 d.Hr.). Deși inițial semnase Edictul de la Milano (313 d.Hr.) alături de Constantin cel Mare, garantând libertatea religioasă, el a început ulterior să persecute creștinii.
Agricola, guvernatorul Armeniei, a fost cel care a pus în aplicare persecuția ordonată de Licinius și a condamnat soldații creștini din Legiunea a XII-a Fulminata.
Guvernatorul Agricola i-a condamnat, dar persecuția venea din porunca împăratului Licinius.
Tradiții și obiceiuri în România:
Mucenicii – În această zi, gospodinele pregătesc „mucenici”, un preparat specific în două variante:
Mucenicii moldovenești – colaci din aluat dospit, în formă de 8, unși cu miere și presărați cu nucă.
Mucenicii muntenești (fierți) – mici colăcei fierți în apă cu scorțișoară, zahăr și nucă.
„Cică” se bea 40 de pahare de vin – În unele regiuni, există tradiția ca bărbații să bea 40 de pahare de vin, în amintirea mucenicilor.
Semne ale primăverii – În tradiția populară, se spune că în această zi începe cu adevărat primăvara, iar gospodarii curăță și aprind focuri în curți pentru a alunga iarna.
- Acești sfinți reprezintă un exemplu de curaj, credință și devotament față de Dumnezeu, fiind cinstiți nu doar în România, ci și în întreaga lume creștină.
Poezie: SFINȚII 40 DE MUCENICI DIN SECASTIA
Doamne, iartă-i Tu pe oameni, că-s orbiți de rău și ură,
Frații își omoară frații, n-au nici milă, nici măsură.
Lumea calcă peste cruce, rătăcind în întuneric,
Numai sfinții mai rămân, candele ce ard cucernic.
Într-o noapte-n Sevastia, vântul rece-n zare plânge,
Patruzeci de frați soldați, pentru cruce plătesc sânge.
Soldați tari, dar blânzi la suflet, pe Hristos ei L-au iubit,
N-au avut frică de moarte, cu iubire L-au slăvit.
Lanțurile îi înfășoară, biciul crunt îi răstignește,
Însă-n rugă și tăcere, lumina lor mult sporește.
Licinius îi osândește, frigul morții-i vrea răpuși,
Însă gheața nu-i doboară, căci ei pleacă la Iisus.
Legiunea Fulminata, sub trei sfinți conducători,
Patruzeci de frați în Domnu, își dau viața dar nu mor.
Gerul mușcă, trupul cade, dar Hristos îi întărește,
Slava lor rămâne-n ceruri, iar pământul îi cinstește.
Frigul lumii nu-i doboară, nici durerea, nici amarul,
Chinuiți pe lacul iernii, din Hristos ei își iau harul.
Pentru Domnul și credință, suferința i-a sfințit,
Iar în slava nesfârșită, ruga lor s-a auzit.
Text: Bălașa Cozmin Eugen
